Astăzi vreau să împărtășesc cu voi un text mai mult sau mai puțin obișnuit dintr-un proiect de-al meu anterior, realizat în cadrul CEX Vrancea, alături de profesorul coordonator Costi Rogozanu. E un episod real din viața mea, presărat cu puțină imaginație.
Scopul distribuirii acestei lucrări este de a familiariza comunitatea genTeatru cu expunerea scrierilor creative într-un spațiu public. Sunt un mare încurajator al exprimării prin artă, de orice fel, și militez pentru a oferi o platformă cât mai multor tineri de a-și expune lucrările.
N-ai crede niciodată că, dacă rămâi singur acasă și te decizi să mergi pe câmp lângă centură să vezi răsăritul în timpul vacanței de vară, o să foarte frig și vei fi nevoi să iei niște măsuri drastice ca să te încălzești. Din fericirile, benzinăriile sunt foarte primitoare pentru cei aflați într-o criză existențială. Mergeam spre casă, încercând să mă îmbin cu geaca lu’ taică-miu de fâș, ce mirosea a tărie și prima țigară. Am văzut luminile gălbui-albastre ale unui Petrom. Tremuram de frig și de foame. Am decis că pot să mă rup de cinci lei din buzunarul cu puf albastru ca să-mi iau un Snickers. Am mers tărăgănat către ușile glisante ale benzinăriei. Când am intrat, am fost întâmpinat de un miros specific de brăduți parfumați de mașină și plușuri cu paiete la suprapreț. În stânga mea erau colaje cu manele de jale și muzică pentru cursă lungă. Mi-am dat gluga jos și m-am dus la casă. Doamna de la casă m-a întâmpinat cu un zâmbet ursuz și obosit, pe care se citeau orele petrecute citind tabloide în noapte. Am cerut produsul mult dorit și am scos banii mototoliți din buzunar. Doamna mi l-a scanat și mi l-a întins plictisită. Am dat banii cu mâna tremurândă și am luat batonul de ciocolată, cu cealaltă mână masând în buzunar cheile reci de la apartament. Neîncrezător, am întrebat dacă pot folosi toaleta. Dând din bărbie, caserița mi-a indicat drumul către refugiul sanitar. Cu pași apăsați, am mers către locul indicat. Am apăsat pe clanță și am intrat.
Înăuntru, simțul olfactiv mi-a fost activat de mirosul de odorizant de vas de toaletă în exces. M-am dus lin către o cabină și mi-am făcut treaba. Deasupra mea, era un geam. Pe cer începură să se schițeze culorile vivide ale răsăritului. Un spectacol fantasmagoric de dorință de nicotină s-a trezit în mine, dar nu eram încă pregătit pentru frigul nemilos din exterior. Sperios, am scos un Marlboro Roșu din buzunar și bricheta de toate zilele, un BIC negru. Mi-am băgat țigara în gură și i-am dat foc. Cu rapiditate, am deschis geamul și am dat primul fum afară. Nicotina, vicleană în natura sa, mi-a intrat imediat în sânge și a condus la o reacție în lanț, ce a concluzionat într-un nicotine rush. Capul a început să mă doară domol, iar ochii mi se mișcau ca în timpul perioadei REM. Adevărul e că eram destul de obosit. Al doilea fum a scos la iveală mirosul adânc de tărie ieftină din interiorul meu. Cu privirea, analizam cum culoarea cabinei gri închis se preschimba în portocaliu, mov, verde neon și roșu țipător. Țigara începea să se dilate înaintea mea și fumul urât mirositor dansa în jurul meu. Al treilea fum a deschis singur ușa cabinei, scoțând la iveală oglinda plină de pete care se dezlipea cu mâinile de gresia de la Dedeman. Chiuveta a deschis ușile dulăpiorului de dedesubt și s-a pus în picioare lângă ușă. Al patrulea fum a dat drumul la petrecere. Culorile deschise schimbau peisajul și-l făceau incognoscibil. Chiuveta și oglinda începură să danseze un vals flambé, încingând atmosfera. Mâinile și maxilarul mi s-au încordat și picioarele mi-au luat-o înainte, făcând pași către peretele gălbejiu. Următorul fum mi-a permis să fac ultimul pas către perete, atingând un unghi de nouăzeci de grade pe suprafața acestuia. Continuând să trag din țigară, am început să vorbesc în tralfamadoriană cu lustra cu trei becuri aproape arse. Pe geam se vedeau blocurile cum se scurgeau pe asfaltul rece, iar Soarele verde își arunca razele orbitoare peste Pământul rozaliu. Plămânii, intoxicați, începură să se extindă și am mai tras un fum. Aerul din baie se răcise iar picioarele mi se înmuiară. Sigur, dar încet, m-am prelins către podeaua cenușie. M-am coborât ca un simbiot în aerul rece. Ochii începură să-mi ardă, iar oglinda și chiuveta mi-au remarcat prezența. Furioase, au început să mărșăluiască agonic către mine. Panicat, am încercat să mă îmbin cu peretele magenta, dar m-a respins impasibil. Atmosfera începu să devină lugubră. Oglinda și chiuveta și-au deschis gurile, lăsând sute de păianjeni să salte din străfundul lor. Repezi, s-au urcat pe mine și m-au înconjurat. Am deschis gura, încercând să strig, dar întunericul m-a cuprins în totalitate.
Deodată negura dispăru. Mâinile îmi reveniră la normal, ochii mi se relaxară, iar plămânii mi se contractară. O bătaie la ușă urmată de un „Este cineva înăuntru?” mă treziră la realitate. Am aruncat chiștocul mototolit în vasul de WC și m-am uitat la el cum se amestecă în apă și scrum. Am tras apa și m-am dus să mă spăl pe mâini. Oglinda și chiuveta erau la locul lor, liniștite. M-am șters pe mâini cu niște șervețele verzui. Am deschis ușa și am fost întâmpinat de un bărbat cu un cojoc de piele neagă tăbăcită. M-am dat în lături și i-am permis să intre. Am ieșit din grupul sanitar și cu privirea am surprins-o pe doamna de la casă, răsfoind un Cosmopolitan. Confuz, mi-am târât picioarele și am aruncat un bună ziua, dar n-am primit niciun răspuns. Afară, am deschis ambalajul batonului de ciocolată și am luat o mușcătură. Mi-am continuat drumul în tăcere. Soarele începu să iasă la iveală. Cu mintea încă tulbure, am conștientizat că n-ai crede niciodată că, dacă rămâi singur acasă și te decizi să mergi pe câmp lângă centură să vezi răsăritul în timpul vacanței de vară, o să foarte frig și vei fi nevoi să iei niște măsuri drastice ca să te încălzești...
desene realizate cu ajutorul deepai